Era investitiilor defensive abia a inceput - 01 martie 2012

Castigurile de capital vor fi din ce in ce mai greu de obtinut, iar investitorii trebuie sa ia act ca perioada randamentelor consistente care a tinut 30 de ani se incheie, sustine Bill Gross, Managing Director la PIMCO, fondul cu cele mai mari plasamente in pietele de bonduri, intr-o postare pe website-ul institutiei pentru investitori. Realitatea dobanzilor mici lasa putine oportunitati pentru obtinerea unui profit consistent din investitiile realizate, in timp ce riscul sistemic de credit din pietele financiare internationale nu trebuie ignorat. In aceasta etapa, se recomanda strategiile de investitii defensive, prin contrast cu precedentele decade, in care avantajul a fost de partea celor care au jucat ofensiv, fructificand impulsul monetar dat de bancile centrale.Tranzitia nu este usor de sesizat, dar traversam o schimbare a paradigmei investitionale, zice Gross. El aminteste ca, dincolo de inventivitatea si de talentul antreprenorial al unor persoane precum Steve Jobs sau Bill Gates, cea mai importanta modalitate de a castiga in ultimii 30 de ani a fost aceea de a face bani din bani. Anul 1981 deschidea un ciclu major de oportunitati de castiguri din capital. Atunci randamentul titlurilor de stat emise de Trezoreria SUA se situa la 15%, iar castigul real din dobanzi se cifra la un incredibil 7-8%. Aceasta realitate a lasat loc unui ciclu lung de scadere a dobanzilor care a permis cresteri sustinute pe piata de actiuni si in imobiliare. Publicul a participat la acest joc, imaginatia acestuia fiind captata de ideea plasamentelor in actiuni pe termen lung si de perspectiva unui nivel de 36.000 de puncte pentru indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York.Totusi, ritmul accelerat de crestere a preturilor activelor nu a fost rezultatul vreunei intelepciuni a comunitatii investitionale, ci al unei politici ofensive promovata de Rezerva Federala Americana si alte banci centrale care au tiparit bani, au redus dobanzile si au creat un fals sentiment al avutiei monetare. Cum insa dobanzile deja au ajuns la nivelul zero, iar acestea nu mai au unde sa coboare, nu mai exista stimulente pentru noi cresteri bursiere si ale preturilor din imobiliare. Lumea orientata catre investitiile ofensive, asa cum a fost timp de 30 de ani, se loveste acum de zidul reprezentat de dobanda zero. Incepe epoca strategiilor defensive, atrage atentia Gross. Dobanzile mici acum nu stimuleaza capitalul, ci doar reduc veniturile gospodariilor populatiei, diminueaza marjele de profit ale companiilor si distrug un model de business strans conectat la banci, fonduri de investitii si fonduri de pensii. Economia reala a pierdut pasul cu industria financiara de pe Wall Street si cu restul Americii corporative in a profita de ratele de dobanda scazute. Gospodariile populatiei nu mai pot sustine cheltuielile frenetice, oamenii simpli fiind marii pierzatori ai reducerii randamentelor. Mai devreme sau mai tarziu, insa, scaderea dobanzilor se va rasfrange si asupra sectorului financiar. Spre exemplu, intreaga industrie a asigurarilor si-a constituit modelul de profitabilitate pornind de la premisa unui castig rezultat din capitalul investit. Acesta s-a redus de la 7% la inceputul anilor '80, la unul negativ de -1%. Atunci cand companiile de profil nu mai pot acoperi inflatia din plasamente, le va fi greu sa ramana profitabile. In cele din urma, vor suferi si bancile. Realitatea este ca intr-o economie cu dobanzi zero, orice nivel al inflatiei produce randamente negative, spune Gross adaugand ca in noua etapa chiar si Warren Buffet va fi nevoit sa joace defensiv, in pofida calitatilor sale de investitor ofensiv. Cei de la PIMCO recomanda o strategie defensiva care sa porneasca de la recunoasterea limitarilor impuse de dobanda zero, in paralel cu o constientizare a riscului sistemic al creditului in pietele financiare globale. De asemenea, se impune acceptarea represiunii financiare, evident cu incercarea de evitare a acesteia atunci cand este posibil. Accentul trebuie pus pe veniturile ce pot fi considerate sigure, in timp ce produsele derivate si instrumentele cu potential mare de volatilitate ar urma sa fie lasate in planul secund. In paralel trebuie realizata o selectie a unor active financiare ce pot oferi randamente mai mari, admitand insa premisa unor castiguri nominale sub istoria din ultimele decenii a industriei de profil.