Pe Wall-Street a venit... Mos Hibernache - 23 decembrie 2010

Marti am consemnat pe indicele S&P500 al Bursei de la New York un nou maxim al ultimilor doi ani si jumatate de 1.250,60 puncte, iar actorii din pietele financiare spera la o continuare a cresterilor intr-un traditional "Christmas Rally". Lichiditatea pompata de banca centrala din SUA permite marilor banci de pe Wall-Street sa realizeze noi achizitii pe activele riscante. Dupa ce au hibernat in anii in care institutiile financiare de peste Ocean au umflat bula creditului, distorsionand deopotriva piata imobiliara, pretul actiunilor si al marfurilor, reprezentantii Rezervei Federale Americane s-au trezit ca trebuie sa lupte contra crizei prin promovarea unor politici monetare relaxate. Dupa ce de doi ani de zile beneficiaza de un acces cu dobanda zero la lichiditatile eliberate de Fed, bancile americane sunt marile beneficiare ale celui de-al doilea program de relaxare cantitativa ("quantitative easing") a Fed. Seful institutiei, Ben Bernanke, promitea in zorii crizei ca - la nevoie - va lupta contra acesteia aruncand bani din elicopter. Acum acesta a luat chip de Mos alimentand pietele financiare cu lichiditati care reinflameaza preturile activelor. "Bernanke isi asuma riscuri cu banii altora", considera Nassim Taleb, fost trader pe Wall-Street si autor al cartii "Lebada neagra". El spune ca acum acesta ii ajuta pe cei care au comis greseli si au pierdut banii americanilor aflati in pragul pensionarii. Tot mai multi analisti, brokeri, politicieni si chiar actuali si fosti oficiali ai Rezervei Federale se indoiesc de faptul ca tiparirea nesustenabila de moneda este o reteta de succes pentru relansarea economiei americane. Hazardul moral de acum doi ani, cand banci virtual insolvente au fost salvate cu bani de la Fed, este dublat acum, cand datoria federala este monetizata prin achizitiile de catre banca centrala de titluri de stat emise de Trezoreria SUA. Anuntat inca din vara, programul de "quantitative easing" a fost definitivat de Fed in sedinta Comitetului Federal pentru Piata Libera din 3 noiembrie a.c. si va consta in achizitia de active financiare (in principal bonuri de Tezaur) in valoare de 600 miliarde USD pentru urmatoarea jumatate de an. Primul program de relaxare cantitativa nu a mers. De ce ar functiona cel de-al doilea? se intreaba Cliff Draughn, presedinte la Excelsia Investment Advisors. Acesta a declarat pentru CNBC ca actiunea Fed urmareste reinflamarea unei bule speculative in pietele financiare cu scopul de a da incredere consumatorilor americani care au o avere importanta, astfel incat acestia sa aiba curajul sa reia cheltuielile. Obiectivul respectiv este pus la indoiala de catre Dan Fitzpatrick, fondator si administrator al publicatiei online Stock Market Mentor. El crede ca blocajul din economie este determinat de incertitudinea de la nivelul agentilor economici, iar aceasta vine chiar dinspre factorii de decizie. In plus, cei care cred ca Fed va reusi sa ii determine pe investitori sa intre pe activele riscante se insala. "Nu poti forta oamenii sa mearga acolo unde nu vor sa o faca", a zis Fitzpatrick, adaugand ca politicile agresive ale Fed nu fac decat sa ii sperie si sa ii dezorienteze pe investitori. Avand o viziune deflationista, Gary Schilling, investitor cu mare experienta in pietele financiare, considera ca programele de relaxare cantitativa vor fi inefeciente in conditiile in care apetitul pentru indatorare este scazut. Schilling este autor al cartii "Age of Deleveraging", in care sustine ca parcurgem o era a lichidarii datoriilor. Prin urmare, efectul politicii monetare va fi marginal. "Se spune in mod eronat ca Fed creeaza bani. Cele 600 miliarde USD vor merge la banci sub forma rezervelor in exces. Banca centrala nu creeaza bani, ci creeaza rezerve. Bancile comerciale si debitorii sunt cei care creeaza bani cand incheie un contract de imprumut", afirma Schilling, care nu intrevede o reluare a creditarii. Inflatia monetara a Fed se manifesta pe pietele de marfuri, dar nu poate fi trecuta la consumator, care nu accepta sa plateasca la preturi in crestere. Finalmente, impactul se resimte la nivelul producatorilor, care sunt nevoiti sa isi reduca marjele. Efectul real este negativ asupra companiilor si asupra pietelor de actiuni, mai zice Schilling. Multi investitori asteapta Mosul... Inca din vara cotatiile de la Bursa din New York au inceput sa se aprecieze dupa ce Fed si-a anuntat hotararea de a-si continua politica monetara laxa. Asa-numitul program de relaxare cantitativa care a primit imediat acronimul QE2 a fost popular pe Wall-Street, care a vazut in lichiditatile pompate de banca centrala o sursa de alimentare a pietei de actiuni. Totodata, sunt numerosi cei care cred ca prin aceste masuri economia reala ar putea fi relansata. Paul McCulley, managing director la PIMCO, fondul de investitii cu cele mai mari plasamente pe pietele de bonduri, este unul dintre acestia. El a declarat pentru CNBC ca politica de relaxare cantitativa este consecventa cu mandatul Rezervei Federale pentru un somaj scazut si o inflatie moderata. In mod normal, banca centrala ar fi trebuit sa reduca dobanda, dar cum aceasta este la zero, atunci s-a venit cu programul QE2 care este echivalentul unei taieri de dobanda. "Nu consider ca este un panaceu pentru cresterea economica, dar cred ca este un pas in directia corecta", a mai spus McCulley, care respinge pericolul hiperinflatiei. Ideea ca Fed ar asista impasibil fara sa faca nimic la acest derapaj este pur si simplu de neconceput. Reversul va fi foarte simplu, iar in momentul in care autoritatea de politica monetara va dori acest lucrul nu va fi nevoie decat de o ridicare de dobanda pentru rezervele in exces. Respectivul moment nu ar putea fi departe, sustine Joel Stainton, head of reaserch la SEB Futures Sales. El a prezentat la jumatatea lunii trecute pentru CNBC dinamica spread-ului dintre randamentele titlurilor de stat cu scadenta la doi ani si cele ale bonurilor cu scadenta de 10 ani pentru emisiunile Trezoreriei SUA, raportate la rata de politica monetara a Fed. Cand spread-ul dintre cele doua emisiuni benchmark incepe sa coboare, este semn ca trendul politicii de relaxare monetare se incheie. Daca programul QE2 ar fi asimilat unei taieri de dobanda, atunci aceasta ar putea fi si ultima, dat fiind ca exista o tendinta de atenuare a inclinatiei curbei de randament intre cele doua scadente amintite. Totusi, de atunci, spread-ul s-a marit din nou. Astfel, luna trecuta yield-ul titlurilor de stat la doi ani era de 0,51%, iar cel al titlurilor la zece ani de 2,87%, rezultand o diferenta de 2,36%. Marti, randamentul emisiunii benchmark pe doi ani crescuse la 0,60%, in timp ce pe scadenta la zece ani, randamentul era de 3,33%. Avem asadar o majorare a spread-ului pana la 2,73%, ceea ce ne avertizeaza ca piata inca cere pentru 2011 un QE3. Etica a fost aruncata la gunoi Venirea Mosului si anul viitor pentru institutiile de pe Wall-Street ridica insa si problema de moralitate. Nassim Taleb, fost trader si manager de hedge-fond, autor al cartii "Lebada neagra", a punctat pentru CNBC acest aspect: "Bernanke isi asuma riscuri cu banii altora." Fed ii ajuta pe cei care au comis greseli si au pierdut banii americanilor in prag de pensionare. Este imoral sa iei bani de la cei nevinovati - de la contribuabili - pentru a acoperi erorile celor care au avariat fondurile de pensii. Bancherii sunt primii care ar trebui sa isi ia pierderile acasa. Per total, la capatul ciclului, pensionarii sunt mai saraci, iar managerii de fonduri mai bogati. Cineva ia castigurile in perioadele bune, urmand ca societatea sa digere picajele. "Marea mea problema cu modernitatea sta in separarea crescanda dintre etic si legal", scrie Taleb in ultima sa carte, "Patul lui Procust". Criticile incep sa vina chiar din interiorul Fed Fosti si actuali oficiali ai Rezervei Federale si-au exprimat in ultima jumatate de an indoiala fata de politica pe care o urmeaza Bernanke. Frederic Mishkin, fost guvernator in boardul Fed, crede ca programele de "quantitative easing" au limite mari, iar daca ratele de dobanda vor incepe sa creasca, efectul stimulativ ar fi anulat instantaneu. In plus, acestea au neajunsul ca nu sunt inscrise intr-o strategie pe termen mai lung a politicii monetare si lipseste o dezbatere asupra modalitatii in care balanta contabila ar trebui restransa in viitor. Pe de alta parte, actuala conducere a Fed continua traditia lui Greenspan, potrivit caruia banca centrala se putea adresa tuturor dezechilibrelor din economie. Mishkin a asemanat actuala situatie cu cea din povestea "Vrajitorul din Oz", unde de la acesta se astepta sa faca minuni din spatele cortinei, pe cand el nu putea face nimic. "Rezerva Federala dispune de instrumente limitate, in mod particular acum, cand avem probleme structurale in economia reala", a mai declarat pentru CNBC fostul oficial al institutiei, oferind exemplul pietei imobiliare, unde dezechilibrele nu pot fi reglate. Mishkin crede ca si daca politicile de relaxare cantitativa ar avea succes, acestea ar avea nevoie de timp pentru a-si produce efectele. Acelasi repros a fost facut si de un alt fost guvernator in boardul Fed, Robert Heller. El spune ca in luna aprilie a.c. deja masa monetara crescuse mult si ar fi trebuit mai multa rabdare pentru ca acest fapt sa se resimta si in economia reala undeva la inceputul anului urmator. Indoielile nu vin numai din partea fostilor reprezentanti Fed. Intr-un discurs tinut la o reuniune a unei asociatii profesionale la San Antonio (Texas) in noiembrie, si publicata pe website-ul Fed-ului din Dallas, seful acesteia, Richard W. Fischer, a amintit ca la intalnirea anuala din localitatea montana Jackson Hole a Rezervei Federale i-a spus lui Bernanke direct ca este sceptic asupra beneficiilor pe care le-ar aduce programele de cumparare de active financiare derulate de banca centrala a SUA. Potrivit lui Mishkin, programele respective sunt numite impropriu "quantitative easing", pentru ca asta ar presupune o simpla largire a balantei Fed, urmand ca rezervele sa se afle la dispozitia bancilor comerciale. Ceea ce incearca Rezerva Federala este insa o schimbare a mix-ului de active, cumparand titluri de stat pe anumite scadente in detrimentul altora sau chiar emisiuni private, cum ar fi bondurile cu acoperire in ipoteci. Vrea America sa se lepede de datorie? "QE2 reprezinta o departare foarte abrupta de politica din trecut. Inseamna cumpararea intregului deficit federal", spune Heller. Afirmatia sa este dublata de cifre de catre Fischer: "Matematica acestui nou exercitiu este usor transparenta: Rezerva Federala va cumpara bonuri de Tezaur de 110 miliarde USD pe luna, intr-un cuantum care, anualizat, reprezinta deficitul guvernului pe anul viitor. Pentru urmatoarele opt luni, banca centrala a natiunii va monetiza datoria federala. Este o afacere riscanta." Peter Schiff, presedinte al Euro Pacific Capital, considera QE2 o forma de faliment de stat. Fed intra la cumparare acum pentru a obisnui opinia publica si pietele financiare cu aceasta idee ca banca centrala poate achizitiona emisiuni ale Trezoreriei. Ei vin in intampinarea perioadei in care acestea nu vor mai avea cumparatori si Rezerva Federala va fi singura entitate care va mai cumpara datorie americana, a mai spus Schiff pentru postul de televiziune Fox. Fischer apreciaza ca este grav ca institutia din care face parte lasa ca in piete sa se contureze o astfel de idee: "Stim ca, odata ce o banca centrala este perceputa ca tintind randamentele datoriei guvernamentale intr-o perioada de deficite bugetare persistente, ingrijorarile legate de monetizarea datoriei cresc rapid." Nassim Taleb zice, la randul lui, ca problema datoriei suverane este la fel de acuta si in SUA ca si in Europa, doar ca pe batranul continent este mai vizibila. In UE cel putin se stie ca tarile care nu au bani nu pot cheltui mai mult decat isi permit. "Sunt in fata noastra in sensul ca au identificat problema mai devreme si au inceput sa ia masuri, desi acestea sunt dureroase. Noi nu stim ca traim din bani imprumutati si, in consecinta, continuam sa ne indatoram", a zis Taleb. Corectia bugetara este si solutia avansata de Heller: "Cred ca in cele din urma va fi nevoie de o restructurare a datoriilor, aceasta insemnand ca cei care au acordat credite vor trebui sa ia un hair-cut, asa cum s-a intamplat in cazul crizei datoriilor din America Latina de acum 10-20 de ani. Nu putem continua sa pompam bani intr-una si sa pretindem ca acest lucru va rezolva problema." Vor sa-i amputeze un brat Deja nemultumirea din opinia publica fata de politica agresiva a Fed a determinat o reactie in Congresul SUA. Dupa ce in 2009 republicanul Ron Paul a militat pentru auditarea bancii centrale, acum este pusa in discutie chiar restrangerea mandatului institutiei. O initiativa in acest sens este in lucru in camera superioara. Senatorul republican de Texas Bob Corker a declarat pentru CNBC ca mandatul dual - care insarcineaza Fed deopotriva cu tintirea ratei somajului si stabilitatea preturilor - creeaza confuzie nu numai in randul membrilor board-ului, dar si in pietele financiare. "Trebuie sa aducem claritate in politica noastra monetara, iar aceasta sa se centreze doar pe stabilitatea financiara", spune Corker, amintind ca alte banci centrale urmaresc exclusiv inflatia. "Mandatul dual da indicatii gresite in piata si prin urmare trebuie simplificat", a spus senatorul de Texas.