Sa ne mai incredem in pietele financiare? - 10 mai 2010

Dupa scandalurile care au zguduit lumea financiara in ultimii doi ani si care au afectat credibilitatea actorilor principali, in special a companiilor de profil de pe Wall Street, la sfarsitul saptamanii trecute chiar functionarea pietei a fost pusa sub semnul intrebarii. Picajul de aproape 1.000 de puncte in doar cateva minute, la debutul sesiunii de joi, a indicelui reprezentativ al Bursei de la New York, Dow Jones Average Industrial, si revenirea partiala, dar la fel de violenta, a adus din nou in discutie problema riscului sistemic avansata in momentul caderii bancii de investitii Lehman Brothers in septembrie 2008.Fie ca a fost vorba de o prabusire a cotatiilor determinata de activarea in computerul Bursei a unor ordine de stop-loss fixate de marii investitori, fie ca a fost vorba intr-adevar de un crah real intors de injectiile de lichiditate dinspre banca centrala, episodul amintit vine sa alimenteze suspiciunile unor investitori sau analisti care sustin ca nu mai este vorba de piete libere, ci de un joc de noroc departe de orice sustinere fundamentala, masluit de marii jucatori cu acces la liniile de finantare cu dobanda zero din partea bancii centrale. "Rezerva Federala Americana a incurajat un cazino", a declarat pentru televiziunea canadiana BNN Marc Faber, investitor in pietele internationale si editor al studiului periodic "Gloom, Doom and Boom". Acesta apreciaza ca pietele financiare se vor prabusi undeva la finalul acestei decade datorita hazardului moral generalizat. Nouriel Roubini, profesor de economie la Stern School of Business din New York apreciaza, la randul sau, ca vanzarile agresive semnaleaza intrarea intr-o noua faza a crizei financiare, cea a datoriilor suverane.In ultimele decenii, pietele financiare au fost nu numai o sursa de finantare a companiilor si a economiei reale, dar si un indicator bun al directiei pe care se vor inscrie acestea. Pietele au anticipat, prin miscarile lor, atat perioadele de crestere economica, dar si etapele de recesiune. Contractia importanta a economiei globale pe care am traversat-o in 2008-2009 a fost, de asemenea, devansata de scaderea accelerata a cotatiilor bursiere in ultima parte a lui 2007 si in 2008. Cu toate acestea, criza financiara a subminat credibilitatea companiilor care activeaza in sectorul de profil, ca si pe cea a agentiilor de rating, a autoritatilor de supraveghere si reglementare, a diverselor categorii de intermediari si chiar a mediei de business.Dupa scandalurile falimentelor CountryWide Financial, Bear Sterns, Lehman Brothers, dupa apelul la ajutorul de stat la care au recurs AIG, Freddie Mac si Fannie Mae, dupa prabusirea unor sisteme de fraudare ca cel al lui Bernie Madoff, capitalul cel mai important pentru industria financiara - increderea - a fost drastic afectat. In plus, implicarea autoritatilor si a bancilor centrale, in umbra unor politici total netransparente, pentru sprijinirea - de cele mai multe ori nemeritata - a institutiilor cu profil financiar, a pus si mai mult sub semnul intrebarii corectitudinea cu care sunt aplicate principiile pietei libere. Accesul (cvasi)nelimitat al bancilor la lichiditatea cu dobanda aproape de zero din partea bancilor centrale, preluarea de active toxice, nationalizarile si stimulii guvernamentali acordati cu pretul escaladarii deficitelor bugetare si a datoriilor publice au intarit aceasta perceptie in randul multor investitori si observatori ai lumii financiare. Ideea ca nu mai avem de-a face cu piete libere, ci cu piete masluite de tranzactii realizate de marile companii financiare a primit un nou argument joi, dupa picajul si revenirea partiala a indicelui Dow Jones in debutul sesiunii de la New York.Dupa ce, in cursul lunii aprilie a.c., indicele respectiv a testat rezistenta de 11.000 de puncte, acesta s-a inscris pe o traiectorie usor descendenta. La deschiderea sedintei new-yorkeze de joi insa, o vanzare agresiva pe actiunile Procter & Gamble care a determinat o scadere a acestui titlu cu 31% in doar cateva minute, a influentat indicele Dow Jones, care a coborat sub anumite niveluri de suport de la care s-au activat ordine de stop-loss plasate in computerul sistemului de tranzactionare. Marc Faber a explicat pentru televiziunea canadiana BNN ca 70% din tranzactiile de la New York Stock Exchange sunt realizate pe calculator in baza unor calcule algoritmice. Ordinele sunt puse sa se activeze la anumite niveluri de rezistenta sau suport. "La inceputul zilei acestea erau programate pentru cumparare, dar pe masura ce piata a coborat sub anumite niveluri s-au transformat in ordine de vanzare si de aceea am avut acest sell-off intr-o singura zi", a comentat Faber.Site-ul Market Ticker evidentiaza ca joi computerele doar si-au facut treaba prin activarea ordinelor de stop-loss, dar acest lucru a dus la un colaps al cererii. In aceste conditii, opt titluri au ajuns sa se tranzactioneze la valori apropiate de zero. Este vorba de Exelon, Accenture, CenterPoint Energy, Eagle Material, Genpact Ltd, ITC Holdings, Brown & Brown, Casey's General si Boston Beer. Karl Denninger, editorul Market Ticker, spune ca algoritmii computerelor, concepute initial ca un aspirator al marilor companii bancare folosit pentru a le goli buzunarele investitorilor de retail, creeaza risc sistemic.Adevarata lichiditate a disparut si a fost inlocuita de volumele generate pe computer de marile banci de pe Wall Street. In opinia lui Denninger, este o iluzie ca bancile comerciale, pasand intre ele actiuni cumparate in baza creditelor accesate de la Fed cu 0% dobanda, pot crea o lichiditate reala a pietei. "Asa numita piata bull nu a fost de fapt mai mult decat o mana de institutii bancare cumparand actiuni cu bani gratis de la Fed si pe care si le-au pasat una alteia in speranta ca le vor distribui sus catre investitorii de retail", mai comenteaza Market Ticker.Aceasta volatilitate exagerata generata pe computer creeaza hazard moral in piete, iar investitorii, fie ei fonduri de pensii sau investitori de retail, nu pot rezista socurilor speculative. "Avem acest urias cazino in lume, de care sectorul financiar beneficiaza (profiturile acestui sector sunt apropiate de recordurile istorice in prezent), dar toata aceasta situatie a fost incurajata in principal de politicile monetare relaxate in special in Statele Unite", considera Marc Faber. Market Ticker apreciaza deopotriva ca este tot mai greu sa te descurci ca investitor. Faber insa recomanda investitiile pe pietele mai putin expuse efectului de levier. "Cred ca investitorii individuali probabil cel mai bine ar fi sa mearga catre piete care sunt mai putin influentate de produsele derivate, de tranzactionarea prin computer. Cu alte cuvinte, m-as uita sa investesc traditional, in actiunile cu valoare intrinseca din toate colturile lumii", a spus Marc Faber. El a dat exemplul Thailandei, care are o piata neafectata de derivate si unde intalnesti vanzatori si cumparatori propriu-zisi. "Investitorul individual trebuie sa inteleaga ca daca isi tine banii intr-un depozit in dolari ia 0% dobanda", a intarit Marc Faber, evidentiind ca banca centrala ii forteaza pe oameni sa faca ceva cu banii, sa ii investeasca in actiuni, in proprietati, in marfuri, in opere de arta, cu efecte asupra fluctuatiilor din piete. "Va fi un mediu foarte volatil pentru urmatorii 5-10 ani, pana cand criza decisiva va reseta intregul sistem financiar, iar bancile centrale din lume vor fi pur si simplu sterse de pe fata Pamantului", a afirmat editorul "Gloom, Doom and Boom".Criza elena nu a fost cauza vanzarilor, ci a fost doar utilizata ca pretext, in conditiile in care pietele de actiuni erau oricum in supracumparare si predispuse la corectii, sustine Marc Faber. "Cauza acestui sell-off a fost aceea ca pietele au urcat prea mult, prea rapid", a spus Faber, care se asteapta la corectii de 25-30% in acest an. La randul sau, Nouriel Roubini intrevede, de asemenea, scaderi in pietele de actiuni. "Problemele se vor agrava in Grecia, in Spania, in Portugalia. Exista deja contagiune in pietele financiare globale. Prevad o continuare a corectiilor in saptamanile si lunile urmatoare deoarece problemele acestea ale datoriilor publice nu vor fi rezolvate prea curand, nici in Europa, nici in SUA, nici in Japonia, nici in alte state dezvoltate. Aceasta este realitatea!", a declarat Roubini pentru Fox News. Profesorul de la Stern School of Business apreciaza ca situatia s-ar putea chiar agrava: "Daca problema Greciei nu va fi izolata si se va extinde la Spania si Portugalia, impactul va fi echivalent cu cel de la falimentul Lehman Brothers. Atunci nu mai vorbim de corectii, ci de o scadere drastica a preturilor actiunilor in urmatoarele luni".Gravitatea crizei elene a fost subliniata, intr-o interventie la CNBC, si de Mohamed El-Erian, CEO al PIMCO, fondul de investitii cu cele mai mari expuneri pe pietele de bonduri. El-Erian a aratat ca Grecia nu are doar o problema de lichiditate, ci si una de solvabilitate. Pachetul de ajutor negociat cu FMI si Uniunea Europeana rezolva prima chestiune, dar o lasa in suspensie pe cea a solvabilitatii. "Singura solutie pentru Grecia este sa atace frontal problema stocului datoriei si exista doar doua modalitati de a face asta. Ori UE acorda bani cu dobanda zero, ori Grecia procedeaza la restructurarea datoriei. Nu este alta solutie la problema solvabilitatii", a spus El-Erian. Aceeasi abordare o are si Nouriel Roubini: "In opinia mea, Grecia este insolventa. Cu o datorie publica de 120% din PIB, cu un deficit bugetar de 13,6% anul trecut, nicio tara nu poate face o ajustare fiscala intr-atat de drastica incat sa reduca nivelul datoriilor pana la niveluri sustenabile. De aceea propun ca datoria Greciei sa fie restructurata".Analizele realizate de PIMCO evidentiaza ca deja s-a creat un mecanism de transmisie al crizei datoriilor suverane, de la tara la regiune si apoi la nivel mondial. "Criza din Grecia a devenit regionala, afectand zona euro si este pe cale sa devina globala", a declarat Mohamed El-Erian. Acesta considera ca "2010 este anul riscului suveran, este anul in care fiecare piata a luat in serios faptul ca finantele publice din economiile dezvoltate sunt in ofsaid".Nouriel Roubini vede problema datoriilor financiare ca pe o noua etapa a crizei care a inceput in 2007. "Interpretarea mea este ca suntem in faza urmatoare a crizei financiare globale", a spus Roubini subliniind ca prima faza a fost generata de creditarea excesiva si de acumularea datoriilor in sectorul privat, in special de catre institutiile financiare, iar incercarea de a ajuta aceste companii cu injectii dinspre bancile centrale si cu bani guvernamentali au antrenat criza din zona publica. "Ne confruntam cu o problema serioasa a datoriilor suverane deoarece am socializat pierderile din sectorul privat", a punctat Nouriel Roubini.Website-ul Market Ticker evidentiaza aceasta strategie ca fiind una gresita, sustinand ca in 2008-2009 banii ar fi trebuit directionati numai catre protejarea deponentilor, iar institutiile financiare ar fi trebuit lasate sa intre in faliment. Utilizarea a aproximativ 2000 miliarde USD pentru a ascunde insolventa de facto si fraudele contabile din bancile americane a fost o politica gresita, care a mutat riscul in balantele suverane, apreciaza Karl Denninger. El a intarit ca facilitarea accesului la lichiditatea bancilor centrale a acestor institutii potential insolvente a marit problemele din sistem, cu atat mai mult cu cat acestea au fost folosite pentru a tranzactiona si specula in pietele financiare.Mohamed El-Erian considera insa ca situatia este mai putin periculoasa, desi exista riscul unui nou blocaj in piata interbancara, asa cum s-a intamplat la falimentul Lehman Brothers. "Nu suntem in 2008", a spus seful PIMCO, aratand ca bancile sunt acum mai bine capitalizate. Nu este cazul sa ne precipitam catre bancomate cu teama ca nu vom mai gasi banii acolo, dar pietele vor suferi, efectul direct urmand sa fie un nou val de depreciere a activelor. "Este un soc deflationist pentru Europa, iar aceasta inseamna ca cererea globala va incepe sa se reduca, cu impact negativ asupra revenirii ciclice pe care o aveam", a spus El-Erian. Acesta a asemanat economia mondiala cu o masina lipsita de roata de rezerva. "Economia globala este acum ca o masina care si-a utilizat deja roata de rezerva. Aceasta a fost folosita in criza din 2008, asa incat daca lovim o groapa mare, nu mai avem roata de rezerva", a afirmat El-Erian.CEO-ul lui PIMCO a aratat ca exista similitudini intre situatia Greciei si cea a SUA, insa la o scara mult mai mare: "Statele Unite sunt in aceeasi paradigma fiscala. Nu este Grecia. Avem mai mult timp, dar ceea ce ne spune criza greceasca este in primul rand ca datoria si deficitul conteaza. In al doilea rand, flexibilitatea este importanta, structura deficitului, iar SUA nu are prea multa flexibilitate din acest punct de vedere. In al treilea rand, nu trebuie sa subestimam cat de repede se poate intampla", a rezumat Mohamed El-Erian.Marc Faber crede ca degringolada din finantele publice va determina un colaps al sistemului financiar. "Am vazut cum cateva actiuni au ajuns la zero cat ai zice peste. Asa se va intampla cu intregul sistem financiar mondial. Mai devreme sau mai tarziu, guvernele vor ajunge in faliment. Vor supravietui numai tiparind bani. Si vor tipari bani!", a afirmat Marc Faber, subliniind ca s-a ajuns la o situatie fara intoarcere datorita faptului ca in democratii se iau deciziile usoare, si nu cele corecte.