Sifonarea proprietatii - 15 martie 2016

As vrea sa reiau o idee mai veche, dar care mi se pare de maxima actualitate in conditiile in care se observa cum coruptia si fraudele masive au denaturat complet procesul de reconstituire a drepturilor de proprietate incalcate de regimul comunist. Sa ne gandim doar la miile de despagubiti in actiuni la Fondul Proprietatea (FP) care au fost nevoiti sa-si vanda pe nimic detinerile samsarilor specializati din cauza faptului ca autoritatile au intarziat ani de zile listarea Fondului. Iar cei care au rezistat si n-au vandut oricum au iesit in paguba, caci cotatia la Bursa a FP nu s-a apropiat niciodata de valoarea nominala de un leu pe actiune, care le-ar fi permis celor despagubiti sa poata spune ca, da, au primit drept compensatie cat meritau. Si cu asta ajungem la esenta problemei. Atunci cand vorbim despre un act de justitie, cum s-a pretins a fi despagubirea celor jefuiti de comunisti de proprietatile lor legitime, e inadmisibil sa oferi drept compensatie celor pagubiti active purtatoare de risc, cum sunt actiunile listate la Bursa ale Fondului Proprietatea. Indiferent de cat de atractiv ar fi portofoliul de detineri al acestuia, care contine, practic, intreaga industrie energetica romaneasca. Dar s-o luam cu inceputul, in 1992, s-au dat la o parte regiile si, in baza legii privind privatizarea intreprinderilor de stat, celor cinci Fonduri ale Proprietatii Private (FPP) li s-au atribuit 30% din capitalul social al societatilor comerciale, cate 6% la fiecare. Ulterior FPP-urile au primit denumirea de SIF-uri (Societati de Investitii Financiare) si au ajuns la cota Bursei de Valori Bucuresti (BVB). Adica, in loc sa se coteze direct companiile nationale s-au listat niste vehicule, pentru a nu pierde politicul controlul asupra economiei, iar strainii sa spuna, totusi, ca Romania are economie de piata, ca a devenit un stat capitalist. Ideea a fost una de inspiratie ruseasca, cam cum era spiritul epocii, fiindca si in Federatie s-a pastrat controlul politic asupra economiei cu ajutorul unor oligarhi si a unor vehicule financiare. Cert este insa ca SIF-urile n-au decis ce portofoliu sa aiba, ci s-au nascut cu el. De regula, un fond deschis pe actiuni isi alege dintre companiile deja listate la Bursa ce detineri sa aiba, stabileste pe baza acestora valoarea unitatii de fond si incearca sa atraga investitori. La SIF-uri au fost initial actionari oamenii muncii, detinatorii de cupoane, carora li se spunea, in comunism, ca sunt proprietari, producatori si beneficiari, omitandu-se, cu buna stiinta, ca nu de o aparenta de capitalism sub control politic era nevoie, ci de capital. Iata de ce o gramada de intreprinderi au ramas tot decapitalizate si dupa privatizare, exact asa cum erau in perioada in care apartineau statului. Dar asta nu-i tot, fiindca celor cinci SIF-uri, li s-a alaturat un al 6 - lea, ce nu poarta aceeasi denumire, ci i se zice Fondul Proprietea. El a fost creat tot pe principiul sa nu scape politicul haturile economiei. Asa ca li s-au atribuit - dupa cum ziceam - proprietarilor deposedati de comunisti, in loc de bunuri, active purtatoare de risc, cu mentiunea ca FP, spre deosebire de SIF-uri, are un portofoliu “regal”, caci el detine parti din societatile “strategice” ce nu li s-au atribuit FPP-urilor in 1992. Problema este insa - subliniez - ca valoarea de piata a actiunilor FP nu reuseste sa o egaleze pe cea nominala de un leu pe actiune, chiar daca Fondul anunta IPO-uri la societatile cele mai rentabile. O astfel de situatie evidentiaza carente semnificative de management, fiindca administratorul FP, in loc sa rentabilizeze companiile neperformante, precum Posta Romana, Hidroelectrica sau Aeroporturi Bucuresti, doreste sa atraga capital la companiile din portofoliu care nu prea au nevoie de asa ceva. Dar intrebarea este nu cumva Fondul Proprietatea e gestionat prost nu din cauza incapacitatii manageriale, ci pentru a se facilita preluarea ostila a participatiilor rentabile? Iata o tema de cercetat, care in masura in care se va dovedi a fi o temere indreptatita, ar putea sa arate ca vehiculul FP e utilizat pentru altceva decat pentru ceea ce a fost infiintat. Si asta explica, desigur, de ce e inadmisibil sa oferi drept compensatie celor pagubiti active purtatoare de risc.