Tot mai greu in epoca baloanelor speculative - 27 august 2012

Teoriile lui Keynes spun ca ciclul de afaceri poate fi atenuat prin masuri politice si fiscale ale statului insa realitatea arata ca aceste interventii succesive sprijina baloane speculative la a caror spargere sufera majoritatea participantilor de piata, spune Marc Faber, investitor cu experienta in pietele financiare internationale si autor al newsletter-ului "The Boom, Gloom & Doom Report". Politicile guvernamentale si ale bancilor centrale nu rezolva problemele structurale pe termen lung si cauta doar solutii pe termen scurt. "Cu aceste interventii, ciclurile de afaceri au devenit mai violente, cu fluctuatii extreme in activitatea economica si avem, de departe, o mai mare volatilitate financiara", a declarat Faber in cadrul unei conferinte de investitii de la Dubai, in Emiratele Arabe Unite, preluata de portalul YouTube.Desi autoritatile de politica monetara pretind ca nu poti identifica o bula speculativa, totusi, aceste institutii considera ca pot interveni la spargerea unui astfel de balon, inundand piata cu lichiditate; in acest fel sunt sustinute preturile activelor, in incercarea de a preveni deflatia despre care insa Faber spune ca nu este, in mod necesar, rea.De fiecare data cand a aparut o criza financiara, Rezerva Federala Americana a redus ratele de dobanda si a injectat lichiditate in sistem. Aceasta atitudine a generat efecte perverse. Practic, dupa rostogolirea si preluarea datoriilor Long Term Capital Management in 1998, companiile de pe Wall Street au primit un cec in alb pentru a continua sa escaladeze datoriile si sa isi asume riscuri din ce in ce mai mari.Faber aminteste ca in 1970 nu era nici macar o singura banca de investitii care sa fie listata la Bursa; toate erau parteneriate private. Asociatii raspundeau cu capitalul lor pentru obligatiile bancii. Profilul de risc este, insa, de o natura diferita atunci cand te joci cu banii altor oameni. Listarea bancilor de investitii a creat o cultura diferita, iar aceste entitati au inceput sa isi opereze cu riscuri tot mai ridicate.Asa se face ca am avut o succesiune de baloane speculative, incepand cu cea pe actiuni din anii 1998-2000 si dupa a carei spargere Fed a intervenit coborand ratele de dobanda. Politica monetara relaxata a favorizat un balon speculativ in piata rezidentiala americana la jumatatea deceniului trecut, iar incercarea de contracarare a dezumflarii acesteia prin dobanzi zero a aruncat in aer cotatiile din pietele de marfuri in anii 2007-2008. Aceasta tiparire de bani doar majoreaza volatilitatea din pietele financiare, subliniaza Faber.Stii unde dai, dar nu stii unde crapaCand bancile centrale arunca cu bani in economie stiu cat va fi cantitatea totala de bani, insa nu pot determina ce vor face actorii economici cu respectivele sume. Vor fi simptome ale inflatiei, cu siguranta. Nu se stie insa unde se vor regasi acestea. Nu inseamna ca se vor traduce prin cresteri de salarii in SUA sau prin majorari ale preturilor de consum. Poate, dimpotriva, banii noi vor crea un balon speculativ in pietele de marfuri, un "boom" economic in China, un "boom" rezidential in Dubai sau vor inflama anumite piete de actiuni. Cand arunci bani, nu orice va creste cu aceeasi rata si cu aceeasi intensitate in acelasi timp.Consecintele politicii monetare relaxate sunt negative, dar acum "geniile" de la Rezerva Federala Americana sustin ca activitatea economica ar putea fi impulsionata de coborarea ratelor de dobanda in teritoriu negativ, mai spune Faber. Se mizeaza, astfel, ca daca cineva, tinandu-si banii in banca, se confrunta cu o scadere in termeni nominali a valorii depozitului, va fi nevoit sa ii scoata de acolo si sa faca ceva cu ei. Totusi, comportamentul oamenilor este, iarasi, necunoscut; ei pot sa ia banii si sa ii indese sub saltea. Masura dobanzilor nominal negative este dificil de implementat practic.In schimb, sistemul bancar poate face ceea ce s-a mai facut de atatea ori in istorie, si anume instaurarea unui climat al dobanzilor real negative. In acest caz, inflatia mai mare decat dobanda la depozite ar urma sa erodeze, de asemenea, capitalul celui care tine banii in banca. Pentru investitori, un asemenea mediu ar fi dificil insa multi dintre ei ar putea considera pe mai departe ca este mai bine sa piarda 3% in termeni reali in fiecare an decat sa sufere o pierdere de 30% instantaneu pe alte plasamente in pietele financiare.In plus, exista un mare neajuns, si aume acela ca o astfel de politica ii penalizeaza pe cei care economisesc; practic acestia sunt fortati sa speculeze desi anterior nu au avut niciun gand in acest sens.Creditul isi poate continua expansiunea aberantaBanca centrala a SUA a ignorat acumularea datoriei in economia americana. Raportata la Produsul Intern Brut, aceasta a ajuns sa fie dubla fata de nivelul care a condus la Marea Depresiune din anii ‘30. Astfel, in 1929, datoria totala reprezenta 186% din PIB, in timp ce in varful din 2007 indica un nivel de 379% din PIB. Acum Fed incearca sa monetizeze aceasta datorie, fapt pentru care Faber se asteapta la o depreciere a dolarului, nu atat in raport cu alte valute, cat in raport cu diverse clase de active sau de bunuri si servicii.El considera ca nu vom asista la o deflatie a datoriilor. "Ursii" spun ca datoria va intra in colaps si banii trebuie tinuti in bonuri de tezaur cu scadenta la 30 de ani pentru un randament anual de 3% sau in titluri de stat cu maturitate de 10 ani pentru un randament anual mai mic de 2%. In acest rastimp, indicele Dow Jones ar trebui sa coboare sub nivelul de 1.000 de puncte pe masura repudierii creditului. "Eu nu cred ca acest lucru se va intampla", zice Faber.Fed si Trezoreria nu au acordat importanta cresterii datoriilor in prima parte a deceniului trecut, dar au devenit ingrijorate atunci cand creditul privat a inceput sa se restranga deoarece isi dau seama ca economia americana este dependenta de credit. Expansiunea creditului guvernamental este mai putin productiva decat cea a creditului privat, insa mentine spirala datoriilor in urcare. Volatilitatea crescuta din pietele financiare est data de simultaneitatea procesului de contractie a creditului privat cu cel de expansiune a creditului guvernamental.Bancile centrale ne imping catre revolutieInjectarea suplimentara de bani produce insa efecte perverse. Pentru cei care au salarii mai mici de 1.000 de dolari in India sau Vietnam, proportia cheltuielilor pe energie si mancare in totalul veniturilor este foarte ridicata. Prin contrast, cineva de la Goldman Sachs, cu venituri de zece milioane de dolari, nu cheltuie prea mult pe mancare si energie decat daca are un grad foarte ridicat de consum de cocaina. "Cu cat esti mai bogat, cu atat mai putin cheltui pe energie si mancare; si invers, cu cat esti mai sarac, cu atat mai mare este proportia din venituri pe care o cheltui pentru mancare", spune Faber.Mai mult decat atat, cei bogati pot beneficia pe alte cai de aruncarea de dolari de catre banca centrala. Astfel, ei detin active care continua sa se aprecieze datorita lichiditatii abundente din sistem. Oamenii care nu au nimic suporta, in schimb, din plin pierderea puterii de cumparare reala a veniturilor lor. "Asta duce de obicei la redistributie prin taxare, la revolutii sau la probleme geopolitice. Deci aceasta este una dintre problemele care rezulta din tiparirea de bani", avertizeaza investitorul elvetian.Cat de mult se vor escalada tensiunile geopolitice intre SUA si China?Creand baloane speculative, autoritatile americane i-au stimulat pe consumatori sa cheltuie mai mult decat ar face-o in mod normal. Supraconsumul nu a fost insa insotit de cheltuieli de capital. El a condus la deficite comerciale si de cont curent uriase. De partea cealalta, surplusul comercial a cazut in sarcina Chinei. America a consumat si China a produs. Banii injectati in economie au incurajat consumul in SUA, dar si majorarea productiei in Asia. Deopotriva productia industriala, numarul de salariati, retributiile, cheltuielile de capital si investitiile in infrastructura din China au urcat ca urmare a stimulilor monetari americani. Globalizarea a fost conceputa pentru ca americanii sa isi desfaca surplusul de produse in lume, insa pietele emergente au beneficiat de aceasta deschidere, iar centrul mondial de putere a tins sa se mute dinspre lumea veche reprezentata de Europa si America spre Asia. Aceasta da nastere unor tensiuni geopolitice.Ducerea pana la extreme a unui model nu este lipsita de consecinte. "Avem o bula speculativa in China care acum se dezumfla", considera Faber. Economistii sustin ca va fi o aterizare lina, insa aceasta au spus oriunde si dintotdeauna. Niciodata nu au afirmat ca urmeaza o prabusire. Chiar si in 2006, inaintea cutremurului financiar, pretindeau ca nu sunt probleme. Viziunea investitorului elvetian este diferita: "Eu cred ca economia chineza se poate prabusi."SUA au acces la petrol din mai multe zone (Canada, Mexic, Venezuela, Ecuador, Angola, Nigeria, Marea Nordului, Atlantic si Orientul Mijlociu). China este insa dependenta de petrolul din Orientul Mijlociu, de unde isi ia 94% din necesar. Consumul tarii s-a triplat de la 3 milioane de barili de petrol pe zi in 1996, la 9 milioane de barili de petrol pe zi, iar preocuparea pentru securizarea accesului la resurse pentru o tara cu 1,2 miliarde oamenieste normala. Totusi, SUA percep ca pe o agresiune deschiderea de catre China a unor porturi la Oceanul Indian.Marc Faber spune ca puterile occidentale inteleg ca nu pot controla China din punct de vedere economic, dar stiu ca o pot controla prin inchiderea si deschiderea robinetului de petrol din Orientul Mijlociu. "Se intampla sa cred ca Orientul Mijlociu va sfarsi in flacari", a declarat Faber.Unde ne tinem baniiInvestitorii pot juca acest scenariu al unui conflict zonal, prin achizitii in pietele de marfuri. Scumpirea graduala a materiilor prime conduce la tensiuni geopolitice, iar la izbucnirea razboaielor cotatiile pur si simplu explodeaza. Dincolo de plasamentele pe pietele de commodities, Faber recomanda un portofoliu diversificat. Acesta poate include intr-o proportie de pana la 25% cash si bonduri. Investitorul elvetian are el insusi bonuri de Trezorerie desi nu sunt instrumentele sale preferate.Alte 25% dintre investitii pot merge catre imobiliare, acolo unde acestea sunt subevaluate, in special in sudul SUA. Institutiile financiare nu pot capitaliza astfel de plasamente, insa investitorii individuali le pot lua in calcul. In orase precum Atlanta (statul Georgia) sau Phoenix (statul Arizona) pot fi cumparate locuinte la 40% din costul de constructie. Faber spune ca a vazut in SUA imobile care sunt inca si mai ieftine decat in Thailanda, unde costurile de locuit nu sunt foarte ridicate. Achizitiile de case la tara sunt de preferat celor din aglomerarile urbane, unde exista o mai mare vulnerabilitate in ceea ce priveste securitatea.Piata de actiuni isi mentine si ea potentialul de a tine pasul cu inflatia si, avand in vedere ca traim intr-un climat al tiparirii de bani, investitorii pot avea in continuare in vedere plasamentele bursiere, cu conditia sa reuseasca sa acomodeze volatilitatea. In martie 2009, pe indicele S&P500 al Bursei americane a fost atins minimul de 666 de puncte, despre care Faber crede ca nu va fi atins din nou prea curand. Daca indicele va mai cobori cu 200 de puncte va urma un al treilea program de relaxare cantitativa. Apoi vor veni QE4, QE5 si asa mai departe pentru a preveni un picaj al pietei de actiuni. In plus, daca economia chineza va frana, China va reveni si ea pe harta tiparirii de bani. Tot ca o alternativa la erodarea banilor, Marc Faber mai recomanda detinerile de aur. El subliniaza ca este "bearish" in ceea ce priveste economia globala, dar pentru investitori conteaza mult sa identifice care vor fi clasele de active care vor fi cel mai putin afectate in perioada de declin care este inevitabila.