ETF-uri: Diferență între versiuni

Ce este un ETF?[edit | ]

Un Exchange Traded Fund (ETF) este o colectie diversificata de active (precum un fond administrat) care se tranzactioneaza la bursa (precum o actiune). Acesta combina avantajele fondurilor administrate si ale actiunilor si ofera investitorilor o modalitate simpla si rentabila de diversificare a portofoliilor lor de investitii.

ETF-urile pot fi structurate pentru a urmari performanta unui anumit indice bursier sau sector, sau pentru a realiza strategii de investitii specifice, precum investitii cu venit fix sau investitii in active alternative. Avantajele investitiilor in ETF-uri includ diversificarea, costurile mai mici de administrare comparativ cu fondurile mutuale traditionale si o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste tranzactionarea.

Tipuri de ETF-uri[edit | ]

Cei interesati de investitia intr-un ETF trebuie sa ia decizia daca sa vor sa investeasca intr-un ETF cu acumulare sau intr-unul cu distribuire. Un ETF cu acumulare reinvesteste castigurile din dividende, dobanzi sau alte active, in timp ce un ETF cu distribuire va distribui aceste sume catre detinatorii unitatilor de fond.

De asemenea, dupa tipul de instrument financiar pe care il detin, ETF-urile se pot imparti in:

• ETF-uri de actiuni: ETF-urile de actiuni pot viza un anumit sector sau indice de actiuni. Astfel, investitorii pot opta pentru ETF-uri care acopera intreprinderi mari (STOXX Europe 600), intreprinderi mici (MSCI World Small Cap Index ) sau actiuni dintr-o anumita tara (DAX). De asemenea ETF-urile pot sa aiba in componenta actiuni ale companiilor provenite dintr-un anumit sector, care au o perspectiva buna de crestere pentru urmatoarea perioada de timp, cum ar fi actiunile din domeniul biotehnologiei sau a vehiculelor electrice.

• ETF-uri de obligatiuni/venituri fixe: Reprezinta o modalitate buna de diminuare a riscului investitional. De aceea, cei mai multi investitori vor lua in considerare si ETF-uri cu venit fix si obligatiuni, care ofera un randament constant la un risc potential mai mic decat ETF-urile de actiuni.

• ETF-uri de marfuri: ETF-urile sunt o modalitate excelenta de a detine pozitii in marfuri precum aurul, argintul sau petrolul. Acestea reprezinta o alternativa atractiva la actiuni pentru a diversifica si mai mult portofoliul si riscul. Cu toate acestea, ETF-urile de marfuri pot fi mai putin transparente decat ETF-urile pe actiuni. Adesea, acestea nu detin in mod direct activul de baza, cum ar fi aurul, ci utilizeaza in schimb instrumente derivate. Derivatele urmaresc pretul de baza al marfii, dar pot implica mai multe riscuri, cum ar fi riscul de contrapartida, spre deosebire de un ETF care detine direct activul de baza.

• ETF-uri valutare: ETF-urile valutare investesc fie intr-o singura moneda, cum ar fi dolarul american, fie intr-un cos de monede. ETF-ul va investi direct in valuta, va utiliza instrumente derivate sau o combinatie intre cele doua. Folosirea instrumentelor derivate poate adauga potential un risc mai mare la ETF, asa ca trebuie sa fiti sigur de ceea ce cumparati. De regula, cumpararea de unitati de fond intr-un ETF valutar se face pentru a acoperi alte pozitii (hedging).

• ETF-uri specializate: Doua tipuri de fonduri care au aparut in ultima vreme pentru a raspunde unor nevoi foarte specifice sunt fondurile cu efect de levier si fondurile inverse. Aceste ETF-uri de specialitate ofera un potential de crestere mult mai mare, dar si un risc mult mai mare. Fondurile inverse urca atunci cand indicele tinta scade - similar investitorilor care vand in lipsa o actiune atunci cand pretul acesteia scade. Fondurile cu efect de levier urmaresc sa maximizeze randamentele prin imprumutarea mai multor bani (efect de levier) pentru a investi. Pe langa faptul ca ofera potentiale randamente ridicate, ambele tipuri de ETF-uri pot fi foarte riscante.

• ETF-uri cu factori: “Factor investing” este o abordare investitionala care implica directionarea unor factori specifici de rentabilitate in clasele de active. Investitorii institutionali si managerii de active folosesc factori pentru a gestiona portofolii de zeci de ani. O modalitate obisnuita de accesare a factorilor este prin intermediul ETF-urilor bazate pe reguli, adesea denumite "Smart Beta".

• ETF-uri sustenabile: Gama de ETF-uri sustenabile disponibile este in crestere rapida. Investitiile in companii sustenabile combina abordarile traditionale de investitii cu perspective de mediu, sociale si de guvernanta. Investitiile sustenabile sunt in crestere in randul investitorilor persoane fizice, dar si a marilor fonduri de investitii. Cererea este impulsionata de tendintele legate de schimbarile demografice, de politicile guvernamentale si de evolutia opiniilor privind riscul.

Exemple de ETF-uri[edit | ]

BET (Bucharest Exchange Trading) este un indice bursier major al Bursei de Valori Bucuresti (BVB) din Romania. Acesta include cele mai lichide 20 companii listate pe bursa, in functie de capitalizarea lor bursiera si de volumul tranzactiilor. Indicele BET reflecta performanta acestor companii si ofera o imagine de ansamblu asupra pietei de capital romanesti. Investitorii pot utiliza indicele BET pentru a evalua performanta pietei si a portofoliului lor de investitii, precum si pentru a lua decizii informate. TVBETETF urmareste performanta indicelui BET, oferind investitorilor o modalitate de a obtine expunere pe piata de capital din Romania.

Cum alegi un ETF in care sa investesti?[edit | ]

In calitate de investitor, primul lucru care trebuie facut este restrangerea acestui univers enorm de ETF-uri si concentrarea asupra celor care se potrivesc portofoliului si stategiei de investitii pe termen lung a investitorului. Un prim pas prin care se poate restrange numarul ETF-urilor este de a filtra acele fonduri cu efect de levier sau inverse, fiind mai riscante. In continuare, in procesul de selectie a ETF-ului potrivit, un investitor poate tine cont, printre altele, si de:

• Valoarea activelor fondului: Pentru a fi considerat o alegere viabila de investitie, un ETF trebuie sa aiba un nivel minim al valorii activelor sale, un prag obisnuit fiind de cel putin 10 mil USD. Un ETF cu active sub acest prag este posibil sa prezinte un interes limitat din partea investitorilor. Ca si in cazul unei actiuni, interesul limitat al investitorilor se traduce printr-o lichiditate scazuta si volatilitate ridicata.
• Nivelul de lichiditate: Un investitor trebuie sa verifice daca ETF-ul luat in considerare se tranzactioneaza zilnic, intr-un volum suficient. Volumul de tranzactionare al celor mai populare ETF-uri se ridica la milioane de unitati de fond zilnic. Pe de alta parte, unele ETF-uri aproape ca nu se tranzactioneaza deloc. In general, cu cat volumul de tranzactionare al unui ETF este mai mare, cu atat este mai lichid este fondul si cu atat mai mic este spread-ul dintre bid si ask. Acestea sunt consideratii importante, in special, pentru momentul cand investitorul va fi nevoie sa-si vanda participatia.
• Indicele sau activul suport: Trebuie luat in considerare indicele suport sau clasa de active pe care se bazeaza ETF-ul. Din punctul de vedere al diversificarii, poate fi preferabil sa se investeasca intr-un ETF care se bazeaza pe un indice care contine companii de “tip blue chip”, urmarit la scara larga, mai degraba decat pe un indice obscur care urmareste o industrie sau o concentrare geografica ingusta.
• Eroare de urmarire: In timp ce majoritatea ETF-urilor urmaresc indeaproape indicii suport, unele nu ii urmaresc atat de atent pe cat ar trebui. In conditii de egalitate, un ETF cu o eroare de urmarire minima este preferabil unuia cu un grad mai mare de eroare.
• Pozitia pe piata: Primul emitent al unui ETF pentru un anumit sector sau indice are o probabilitate mai ridicata sa se bucure de popularitate, ceea ce rezulta intr-o lichiditate mai mare. Este prudent sa se evite ETF-urile care sunt simple imitatii ale unei idei originale, deoarece este posibil ca acestea sa nu atraga activele investitorilor.

ETF-uri vs fondurile mutuale vs actiuni  [edit | ]

Cea mai mare asemanare intre ETF-uri si fondurile mutuale este aceea ca ambele reprezinta colectii (sau „cosuri”) de instrumente financiare individuale gestionate de catre profesionisti din domeniu. De asemenea, ambele variante sunt mai putin riscante decat investitia directa in actiuni si obligatiuni.

Spre deosebire de fondurile mutuale, care au un prag minim al unei investitii, in cazul ETF-urilor, suma minima se reduce la pretul unei unitati de fond, ca si in cazul actiunilor. De asemenea, ETF-urile se tranzactioneaza la un pret care este actualizat constant pe parcursul unei zile (asemanator actiunilor), in timp ce, in cazul fondurilor mutuale, pretul este evaluat la sfarsitul zilei in functie de valoarea activului net.

In cazul in care, un investitor isi doreste sa isi automatizeze investitiile sau retragerile (ex. sume constante investite lunar), un fond mutual ii poate oferi aceasta optiune, pe cand un ETF nu.

Avantaje si dezavantajele investitiei in ETF-uri[edit | ]

Principalele avantaje ale investitiei in ETF-uri sunt urmatoarele:

• Diversificare: un singur ETF poate oferi expunere pe o intreaga industrie. Astfel, un ETF urmareste o gama mai larga de actiuni, putand, in unele cazuri, sa urmareasca chiar si randamentul unei tari sa ale unui grup de tari.
• Tranzactionare facila: ETF-urile au aceleasi caracteristici de tranzactionare precum o simpla actiune. Asadar, informatii precum variatia zilnica sau volumul tranzactionat pot fi gasite cu usurinta. De asemenea, ETF-urile permit tranzactionarea pe baza de contracte futures si optiuni, la fel ca si in cazul actiunilor.
• Comisioane reduse: acest fonduri sunt gestionate pasiv, avand, astfel, cheltuieli mai mici in comparatie cu fondurile mutuale, care sunt gestionate activ.
• Eficiente din punct de vedere fiscal: ETF-urile pot fi mai eficiente din punct de vedere fiscal decat fondurile mutuale, deoarece realizeaza mai putine castiguri de capital, iar dividendele sunt, de regula, reinvestite.

Cu toate acestea, ETF-urile prezinta si anumite dezavantaje:

• Costuri mai mari in comparatie cu actiunile: daca este comparata cu investitia intr-o anumita actiune, atunci costurile sunt mai mari. Comisionul platit brokerului pentru tranzactionare este, de regula, similar, insa, in cazul actiunilor nu exista costurile anuale de administrare, care pot ajunge pana la 2% la ETF-uri.
• Crestere limitata: pentru investitorii care au un apetit la risc mai ridicat si isi doresc un potential randament mai mare, investitia in ETF-uri nu reprezinta cea mai buna solutie. Deoarece, in cea mai mare parte, ETF-urile au expunere pe companiile cu capitalizare mai ridicata, potentialul de crestere al societatilor cu capitalizare medie si mica este neglijat.
• Randamente mai mici ale dividendelor: in ceea ce priveste ETF-urile care distribuie dividende, randamentelor acestora, in cele mai multe din cazuri, nu sunt la fel de ridicate precum atunci cand actiunea sau grupul de actiuni sunt detinute direct de catre investitor.

Surse[edit | ]

https://www.investopedia.com/articles/exchangetradedfunds/11/advantages-disadvantages-etfs.asp

https://www.fidelity.com/learning-center/investment-products/etf/benefits-of-etfs

https://www.blackrock.com/au/intermediaries/ishares/what-is-an-etf

https://www.investopedia.com/terms/e/etf.asp

https://investingreviews.co.uk/guides/accumulating-vs-distributing-etf

https://www.blackrock.com/sg/en/etfs-simplified/types-of-etfs

https://www.investing.com/etfs/fdi-etf-bet-tradeville

https://www.investopedia.com/articles/exchangetradedfunds/08/etf-choose-best.asp

https://investor.vanguard.com/investor-resources-education/etfs/etf-vs-mutual-fund

S.S.I.F. Tradeville S.A. sau o alta entiate afiliata este formator de piata sau furnizor de lichiditati in ceea ce priveste instrumentele financiare ale emitentului la care se refera aceasta comunicare;

S.S.I.F. Tradeville S.A., o alta entitate afiliata sau o persoana relevanta care a participat la elaborarea comunicarii a fost afiliata, este sau a fost parte a unui acord privind furnizarea de servicii de investitii financiare catre emitentul relevant pentru comunicarea de informatii cu privire la instrumente financiare, acord care a fost in vigoare sau a produs efecte in ultimele 12 luni;

Investitia in instrumente financiare presupune riscuri specifice; performantele anterioare nu sunt un indicator fiabil al rezultatelor viitoare. Costurile de achizitie si fluctuatiile valutei pot influenta randamentul investitiei. Vezi lista potentialelor conflicte de interese si modul de definire a acestora.